Camerele de reţea cu rezoluţie de ordinul megapixelilor în acţiune
Diferite sectoare industriale au cerinţe diferite pentru soluţiile de supraveghere video, dar una dintre cele mai incitante, comună pentru întregul domeniu este obţinerea unei imagini de o calitate suficientă pentru a asigura identificarea sigură a persoanelor şi obiectelor. Pentru a rezolva această problemă, într-un număr de sectoare cheie ale industriei, menţionate mai jos, sunt utilizate camere de reţea cu rezoluţie de ordinul megapixelilor.
Comerţ cu amănuntul În comerţul cu amănuntul, furturile şi pierderile pot fi reduse considerabil printr-o supraveghere video eficientă. Camerele de reţea cu rezoluţie de ordinul megapixelilor joacă un rol important, de exemplu oferind o imagine de ansamblu – fără zone moarte – a magazinelor. Supravegherea oraşelor Camerele de reţea cu rezoluţie de ordinul megapixelilor sunt folosite în mod normal în situaţiile de supraveghere a oraşelor, pentru a asigura fluxuri video de înaltă rezoluţie din locuri unde persoanele şi obiectele trebuie să poată fi identificate în mod clar, sau pentru a oferi o imagine generală mai mare, la vizualizarea unor imagini video în direct sau ca înregistrare.
Transport Securitatea şi siguranţa pasagerilor şi personalului sunt probleme prioritare pentru autorităţile transportului public din lumea întreagă. Camerele cu rezoluţie de ordinul megapixelilor din gări şi autogări, terminale şi aeroporturi precum şi cele de la bordul autobuzelor şi trenurilor, furnizează probe valide în eventualitatea incidentelor criminale, vandalismului şi solicitărilor de asigurări. Sectorul bancar Pentru bănci şi instituţii financiare, camerele de reţea cu rezoluţie de ordinul megapixelilor oferă imagini deosebit de detaliate, necesare pentru a facilita identificarea persoanelor şi a înregistra eventualele comportamente suspicioase. Camere de supraveghere de inalta rezolutie.
O practică optimă – numărul de pixeli pe unitatea de distanţă O cameră CCTV convenţională cu o rezoluţie 4CIF asigură o rezoluţie de 704×480 pixeli (NTSC) sau 704×576 pixeli (PAL), după digitalizarea semnalului pe un DVR sau pe un codor video, ceea ce corespunde la maxim 400.000 de pixeli. În industria de supraveghere, au apărut practici optime în ceea ce priveşte numărul de pixeli necesar pentru anumite aplicaţii. Pentru o imagine de ansamblu se consideră că sunt suficienţi 20 – 30 de pixeli pentru a reprezenta 30 cm dintr-o scenă. Pentru aplicaţiile ce necesită imagini detaliate, precum identificarea chipurilor, cerinţele pot creşte la 150 de pixeli pe 30 cm. Aceasta înseamnă, de exemplu, că dacă doriţi să puteţi identifica în mod precis persoanele ce trec printr-o zonă cu lăţimea şi înălţimea de aproximativ doi metri fiecare, camera trebuie să ofere o rezoluţie mai mare de 1 megapixel (1050×1050 pixeli). Pentru a evalua ce camere de reţea vă sunt necesare (cu rezoluţie de ordinul megapixelilor şi/sau normală, inclusiv camerele cu capacitate de panoramare/înclinare/zoom) trebuie nu doar să efectuaţi calculul conform instrucţiunilor, ci şi să analizaţi zona, pentru a determina numărul zonelor de interes, mărimea acestora şi dacă sunt amplasate în apropiere una de cealaltă sau la distanţe mari. Trebuie luate în calcul şi alte elemente; de exemplu disponibilitatea persoanelor ce efectuează monitorizarea în direct, necesitatea de sensibilitate la lumină, lăţimea de bandă şi stocarea.
